Tehnici de imobilizare Vs autoaparare de Antonio Careja

Tehnici de imobilizare Vs Autoapărare

Îmi amintesc ca am dat peste un filmuleț, pe YouTube cred, in care un polițist era atacat cu bestialitate iar el, sub ploaia de lovituri, cauta sa aplice o tehnica de imobilizare. Am avut o revelație atunci și mi-am dat seama ca vorbim despre doua lucruri diferite.

In școala de agenți, in academie sau in perioada de debut, pentru cei angajați pe filiera directa, ni se aduc la cunoștința niște tehnici de imobilizare cu caracter general, tehnici rigide, izvorâte din teorie și nu din practica, elaborate de teoreticieni iar nu de practicieni care nu se pot mula sub nici o forma pe realitate. Mai mult decât atât, ni se induce cumva credința ca și in situații de atac direct, iminent și nemijlocit avem la dispoziție aceleași procedee. Mi se pare ciudat ca, sub ploaia de lovituri pe care cineva mi le poate aplica, eu sa caut cu disperare sa-i prind o mâna, o articulație, un rever de haina sau te miri ce pentru a putea face o priza și, in consecință, sa pot aplica un procedeu. Mi se pare, cel puțin o forma de masochism, ca in timp ce primesc pumni în gura, eu sa caut pe nevăzute ceva de care sa ma agat…

Sunt state care pentru a dezvolta, pentru a tine la curent și actualizata tactica polițieneasca, au departamente a căror obiect de activitate și studiu sunt tehnicile de… Atenție! Autoapărare și imobilizare.

Nu îmi amintesc pe perioada școlarizării, ca cineva sa-mi fi vorbit despre autoapărare, despre condițiile ei, despre limitele acesteia. Mai mult de atat, nimeni nu m-a învățat despre ce as putea face dacă sunt atacat și eu cel puțin, am subînțeles, ca dacă sunt atacat trebuie sa aplic tehnici de imobilizare.

Ei bine, nu este așa! As dori sa parcurgem împreuna câteva aspecte ale autoapararii, sa vedem in ce condiții pot fi atacat și câteva ipostaze in care cu toții ne-am putea găsi, dacă unii nu s-au aflat deja.

Una dintre situațiile imobilizării este atunci când deținutul nu executa dispozițiile legale primite.

Cum poate sa nu execute aceste dispoziții? Atunci când se opune pasiv. Adică? El are obligația de a face ceva și nu face. Spre exemplu: ii dispun sa întindă mâinile pentru ai aplica cătușele și el refuza. Atunci eu trebuie sa-l forțez sa dea mâna și tot forțat sa-i aplic acele cătușe. Imaginați-va ca tine brațele pe lângă corp, mușchii bratelor încordați la maximum și membrele superioare devin rigide. Eu sunt obligat sa aplic o tehnica articulară pentru a forța aplicarea catuselor.

Cealaltă situație este atunci când el se opune activ. Aceeași situație numai ca, de data asta ferește brațele, trage, împinge, dar nu are nici o intenție de a ma lovi. Doar se ferește de cătușe. Adică, are obligația de a nu face si totuși face. Și in aceasta situație sunt forțat sa aplic o tehnica articulară, de proiectare sau ce tehnici mai sunt descrise prin literatura de specialitate.

Dar ce fac atunci când începe sa dea din mâini și picioare cu intenția de a ma lovi sau poate chiar ma lovește și vrea sa atace in continuare pana ma vede la podea, in situația descrisă ma sus? Nu am timp sa anunț prin stație, nu am timp sa aștept grupa de interventie, și trebuie sa recunoaștem ca nu avem proceduri in cazul unui incident pe care eu l-as denumi “ atac cadre” ( de fapt nu avem nici un tip de incident care sa descrie un astfel de eveniment).

In aceasta situație trebuie sa știu ce am de făcut. Aici intra in scena acele prevederi legale care fac referire la autoapărare, despre care cu toții ar trebui sa avem cunoștința.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă ca eu trebuie sa știu despre lovituri de brat și picior, când, cât și cum sa le aplic, despre eschive, despre zone sensibile și de cele mai multe ori despre tehnici de lupta la sol. Trebuie făcută o analiza a situațiilor de atac asupra cadrelor, a modalităților de atac și elaborat un sistem care sa cuprindă cele mai eficiente modalități de autoapărare împotriva atacurilor.

Consider ca in literatura de specialitate ar trebui sa avem un capitol referitor la autoapărare, cu aspectele ei teoretice dar și module specifice, practice, pe autoapărare care sa cuprindă apărarea împotriva atacurilor cu mâna goală, cu obiecte tăioase și cu obiecte contondente. Toate acestea trebuie sa izvorasca  din realitate si nu din gândirea artelor marțiale.

Cred ca tehnicile de imobilizare și autoapararea sunt capitole distincte și trebuie studiate și tratate ca atare. Niciodată nu trebuie creată confuzia ca a te autoapăra înseamnă sa aplici tehnici de imobilizare. Este posibil, însă,  ca după autoaparare sa aplici tehnici de imobilizare.

Am făcut acum un preambul pentru următorul “ Mesaj al săptămânii” in care voi vorbi despre prevederile legale in ceea ce privește autoapărare.

Din păcate,  despre tehnici de autoapărare nu se poate vorbi, doar se poate demonstra.

Consider ca in ceea ce privește aspectele legate de tehnici de autoapare ar trebui organizat un modul de pregătire in toate unitățile, in care sa se prezinte modalități practice, cu titlul de repere, care sa reflecte realitatea penitenciară.

Pe lângă aspectele prezentate mai sus legate de situațiile in care ne putem găsi cu toții și anume sa fim atacați cu mâna goală, cu obiecte înțepătoare, tăioase sau contondente, sa se adauge și lucruri cu specific… adică atacuri din spate, din fata, in spații înguste, puțin iluminate, tehnici de minimizare ale riscurilor la care ne expunem, modalități de accesare ale elementelor ajutătoare de care dispunem, aflate pe centura tactica, toate aceste aspecte coroborate cu articolul publicat anterior referitor la constientizarea situației, pentru ca un atac asupra personalului nu vine neanuntat. Primim semnale de peste tot! Tot ceea ce trebuie sa facem este sa fim prezenți și sa culegem informațiile oferite din mediul înconjurator dar și de un potențial agresor!

Antonio Careja

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*