Traian Berbeceanu, despre Politistii de penitenciare.

Cine este Traian Berbeceanu? Este fostul șef al Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate (BCCO) Alba Iulia și a fost “Polițistul anului” în 2007 si 2013 la categoria “Combaterea Criminalității Organizate” și Polițistul anului 2013.

In cartea pe care a lansat-o sub numele “Radiografia unei marsavii judiciare”, domnul Berbeceanu ne lasa cateva ganduri bune si cuvinte demne de toata admiratia. Felicitari pentru carte si multumiri in numele colegilor pentru felul in care prezentati realitatea. Redam mai jos mesajul postat pe pagina personala de Facebook:

“Pe gardieni îi asociasem cu niște polițiști condamnați la locul de muncă, pentru că în timpul în care se aflau la serviciu aveau parte de aproape același regim cu cel a persoanelor arestate. Erau nevoiți să muncească în aceleași condiții mizerabile, în aceleași spații jegoase, expuși permanent la același risc de îmbolnăvire cu boli cumplite. Personal, nu cred să existe un alt loc de muncă mai odios! Nici un spor bănesc nu ar putea să compenseze detenția din timpul programului de muncă al acestora!
Erau însă oameni deosebiți, colegi minunați! Simțeam că mă respectau, că mă prețuiau și își exprimau fățiș simpatia și susținerea față de mine. Ei erau și cei care asigurau escortele atunci când eram dus la DIICOT, DNA sau la instanțele de judecată și niciunul, niciodată, nu a fost de acord să mă încătușeze.
Dintre aceștia, nu aș putea să nu-l amintesc pe Mihai Avram. La acea vreme, făcea parte din grupa de intervenție, „mascații“ Arestului Central. Este un polițist tânăr, atletic și foarte puternic, cu un caracter deosebit. Îmi amintesc că a făcut parte din escortă atunci când am fost prezentat Tribunalului București, pentru a se judeca cererea de prelungire a arestării preventive forțată de DIICOT Central, în strânsă colaborare cu Mureșan.
După terminarea ședinței de judecată, când doamna judecător s-a retras pentru deliberare, Mihai m-a scos în curtea interioară a Tribunalului la o țigară, așteptând împreună pronunțarea instanței. Cu acea ocazie, a făcut un gest absolut superb, total surprinzător pentru mine, care mi-a rămas adânc întipărit în minte și în suflet. Mihai și-a dat jos de la gât lanțul cu medalion, reprezentând chipul gravat al lui Che Guevara, mi l-a pus la gât și mi-a spus:
— Ia-le, comandante! Le meriți! Să îți poarte noroc!
Nimeni nu își poate imagina ce a însemnat pentru mine acel gest! Lanțul și medalionul erau din oțel inoxidabil lucrat frumos, dar în sine nu aveau vreo mare valoare din punct de vedere material. Însă era evident că Mihai le prețuia, probabil le primise de la cineva drag. Modul în care mi le-a dăruit, împrejurarea în care a făcut-o, cuvintele care le-au însoțit au reprezentat unul dintre cele mai frumoase și de neprețuit gesturi de care am avut vreodată parte!
Îți mulțumesc mult, Mihai, și vreau să știi că le-am păstrat cu sfințenie și le-am purtat cu onoare! Și, da, mi-au purtat noroc!”